Odata cu lacrima mamei ce-a curs,
Intr-o lume plina de umbre si durere
Unde eu sunt doar o lacrima in plus.
Cerul si pamantul s-au inlantuit,
E contopire crunta intr-un amurg ranit;
Tacerea-i pretutindeni,clipa-i impietrita,
Haosul e-n mine si ma simt strivita
Caci mii de maini se-ntind spre mine
Ma-ngrozesc! ...de sange sunt pline!
Si-nteleg ca-n ani de cautare,cu ele ati ucis,
Clipele-mi frumoase si vis dupa vis.
Nimeni nu m-a vrut vreodata,
Toti ma respingeau,toti ma urau
Dar cand aveau nevoie de mine,ma iubeau.
Dar stiam ca cea care mi-a dat viata intotdeauna ma va iubi
Si orice ar fi vreodata,nu ma va parasi.
Dar o lacrima ce curge-n taina,
Si se prelinge pe obraz,
Este-o poveste ce tradeaza
O viata plina de necaz.
Se naruie lumina ca un castel de fumuri
Din trupul meu rasare un astru de-ntuneric
Si se pravale clipa peste paduri si ape
Si peste lumea care-ncepe sa ma doara.
Dar e tarziu...si moartea imi staruie sub pleoape
Din lacrima zidita-n tacerile de piatra,
Ii respirau amintirea doar fluturii de noapte.
S-a stins in zori crepusculare,
Odata cu lacrima mea ce-a curs.
Cerul si pamantul s-au inlantuit,
Era contopire crunta intr-un amurg ranit.
Am vrut sa cred ca e un vis
Ca flacara-i suflarii nu i s-a stins
Dar tot mai tare sufeream,
Din cauza ca nu acceptam.
Mi-a dat viata si iubire
M-a invatat ce inseamna fericire.
A fost frumos...a fost si nu mai este
Acum e doar un basm copilaresc,
Un fragment dintr-o poveste...
Plangeam cu lacrimi de sange si vroiam sa mor,
Fiindca nimanui,de mine,nu-i mai era dor.
Inima-mi plangea,de dor,de dragoste,de viata
Alaturi de ea,plangeam si eu,zi de zi,de dimineata.
Vroiam sa pot pleca-ntr-un loc cat mai departe
Sa pot uita ce mi se-ntampla...sa pot uita de toate.
Cu aripa franta,cu aura stinsa,
Ca punct de sprijin,la usa voastr-am batut.
Dar nu m-ati vrut,iar usa a ramas inchisa,
Pentru mine,inger din ceruri cazut.
Cu ochii in lacrimi,caut spre cer si implor alinare divina;
E ziua in care altarele cad si nu mai exista lumina.
Prin labirintul noptii merg
Dar nu exista scapare
Spre lumina firava alerg
Si totul in calea mea moare.
Ma simt un inger murdar,
Un inger cu aripi taiate
Cautand speranta in zadar
In fata usilor voastre ferecate.
Ca floarea-n glastra eu eram
Si viata-mi cum se ofileste o simteam,
Credeam ca sufletul mi-e blestemat
La suferinta si durere condamnat.
O raza de soare nu mai vazusem,
Iar cantec de pasari demult n-auzisem.
Venea si iarna si toamna iara
Fara alb si fara viata.
Dar m-am ridicat de la pamant
Si am incetat sa mai plang
Lasand in urma trecutul sfaramant,
Dar din inima niciodata uitat.
Am ridicat privirea,la pamant cazuta,
Si-am inceput sa lupt pentru ceea ce-mi doream
Desi de multe ori ingenunchiata
Nu renuntam la ceea ce visam.
Vor bate ploi in geam si-n multe vai
In departari s-or desfrunzi castanii
Si dac-auziti din cand in cand
Vorbe cantate in soapta de vreo apa
Si daca vi se par fara vre-un rost
Si totusi nu va lasa-n pace,
Sa stiti ca ele spun tacand
Povestea mea, de voi uitata.
Si daca vedeti din vreme-n vreme,
Vreo stea plangand de dorul noptii
Si daca credeti ca va disparea
Si ea ramane vesnic neschimbata,
Sa stiti ca vrea sa v-aminteasca
Ce a fost si e acum poveste...
